Steaua arată ca o echipă proaspătă și asta are legătură cu Reghe și cu neamțul Neubert, preparatorul său fizic
“Susținem Petrolul pe primul stadion eco din România”, scrie, semeț, în înaltul tribunei. Pe brîul de reclame strălucesc literele care anunță intervenția salvatoare a unei clinici cardio. Nu se putea debut mai sugestiv pentru acest Petrolul – Steaua.
Pe cînd România era mai mult eco și mai puțin cardio, Ploieștiul deschidea seria romantică a titlurilor adjudecate de Provincie. În 1912, United Ploiești devine campioana României. Apoi urmează Prahova, în 1916, și, din ’58 în ’66, de trei ori Petrolul!
Orașul e singurul, în afara Bucureștiului, care a dat trei echipe campioane. În afara și, mereu, împotriva Capitalei!
Azi, 14.000 de oameni au venit frisonanți la întîlnirea cu orgoliul eco.
Deschizi și riști
Meciul începe deschis, cu două echipe aproape deșirate, care lasă loc adversarului. Dar cele două vîrfuri, Bokila la gazde și Nikolici la oaspeți, pleacă greu și temător și irosesc culoarele create de lansările coechipierilor.
Prima ocazie mare a “lupilor” vine în minutul 10, cînd Marinescu nu găsește altă soluție decît să-i deschidă ulcerul lui Tătărușanu, deși era singur cu stelistul.
Scorul ratărilor se echilibrează în minutul 23, cînd Chipciu trage, Bornescu ratează priza și mingea ajunge la Rusescu, dar portarul petrolist se scoate miraculos blocînd mingea de gol!
Repriza curge în viteză, dar cu erori de ambele părți, în dreptul arbitrului ziaristul rău putînd nota doar un “galben” neacordat la o intrare de rachetă sol-aer a lui Bourceanu. În rest, Avram a stat bine în priza meciului.
Pontează Bokila și Nikolici
Din tribuna care cîntă frumos și continuu se vede cu ochiul liber că nici unul dintre antrenori nu e fanatic al organizării defensive. Și așa vine verdictul simetric al reprizei întîi!
În minutul 38, ploieștenii centrează de pe dreapta, e mult albastru pe colțul careului mare al Stelei, Cristescu deviază cu capul și Bokila întinde reflex și perfect piciorul teleghidînd mingea în colțul stîng al porții oaspeților. 1-0 pentru Petrolul și ce moment de paralizie stelistă!
În aer miroase a bucurie și a fumigene, dar e rîndul apărării gazdelor să gafeze în serie. În minutul 45, Steaua combină pe traseul Tănase, Chipciu, apără Bornescu, golul pare evitat miraculos, dar doi fundași ploieșteni se încalecă în 6 metri și Nikolici apare de nicăieri și penalizează cu o reluare puternică visarea gazdelor. E 1-1! Au înscris tocmai cei care intraseră greu în joc. Cică ne pricepem la fotbal…
Stadioanele ca un antibiotic de ultimă generație
“Atmosferă, vedeți ce atmosferă?”, se bucură totuși oamenii la pauză.
Pe noile stadioane, toată lumea vorbește de atmosferă, ca un antidot la atmosfera mizerabilă din țară. Va mai dura însă pînă cînd civilizația stadioanelor se va consolida și va începe, ca un medicament cu eliberare prelungită, să se simtă în educația puștilor efectul fularelor frumos fluturate, precum cele de aici, din tribunele ploieștene.
Dar se va întîmpla pînă la urmă, peste tot în lume sportul educă.
Nervi de lună plină
Repriza a doua începe cu aceeași mirare: de ce-l sacrifică Rednic pe Hamza tăvălindu-l la mijlocul terenului, cînd el e un vîrf pursînge?
În minutul 51, intră, în fine, Cristea, care-l împinge pe Hamza în centru față. Iar, la steliști, Prepeliță îi ia locul lui Pintilii.
Se joacă mai tare, Rusescu îl busculează pe Bornescu și vede cartonașul galben. Fostul stelist Geraldo vede și el galben după ce-i reproșează lui Avram că i-a pus în cîrcă un fault. E lună plină, cald și crește tensiunea, silueta albă a lui Reghe se agită în paralel cu cea bleumarin a lui Rednic. Frumoase cămăși!
Prospețimea care face diferența
Se intră într-o perioadă confuză, asta aduce mereu nervozitatea după ea.
Bourceanu dă din mîini ca un dirijor care-și sincronizează orchestra, căpitanul Stelei are 55 pe spate, de două ori Tudorel Stoica, dar mai are pînă acolo chiar dacă ține să centreze perfect în minutul 65 pentru Latovlevici, care creează superioritate și marchează lejer, cu capul.
E 2-1 pentru Steaua, parcă mai proaspătă, ușor de explicat dacă ținem cont că e singura echipă care-și plătește cu aproape 100.000 de euro pe an un preparator fizic importat din Germania.
Prospețimea și stăpînirea tehnică superioară sînt ambele în contul Stelei și ele conduc soarta partidei, deși stați să vedem că e încă devreme.
Ultima șansă
Minute în șir, Petrolul aleargă, dar pare o muncă resemnată, stranie senzație! Chiar și atunci cînd Szukala se împiedică și-i dă mingea lui Bokila, aceasta ajunge la Hamza, dar tunisianul trage de e gata să dărîme avionul flotei aliate, de deasupra peluzei galeriei gazde. E minutul 82, mare ratare a gazdelor!!!
Parcă nepăsător, liderul nu tremură și conduce ușor, ușor meciul spre final. Inima Stelei e bine antrenată. O inimă eco.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu